Ghemele se deșiră de la mine din mână
Mohairul acesta pufos
Liniște...
Le vezi cum alunecă cum își împrăștie firul cel scump ce alunecă în câmpia dezordonată
Ionuț, vezi că pe malul apei au crescut anapoda niște morcovi
Sunt lungi și subțiri, tineri, portocalii, lungi, la telefon vorbește despre adâncul miracol o zână
Atât de simplu, atât de banal
ÃŽmi place aici
Este liniște
Șoarecii albi să ne mănânce plecările, să le ronțăie
Pământul e cum trebuie și nițel prea gras uită-te
Îmi pace să stau singură pe malul acesta și mă uit întruna la zdrențuirile verzi
Atât de banale, nu lângă apă, ci numai lângă grădină
Ca murele
Murele tatei
Dedesubt sunt morcovi, Iisus, nu e magică apa aceasta
Eu nu sunt oare magică Iisus spune-mi
Nu am oase
Nu sunt oare magică, poate, că nu am oase, Iisus

Dar lui Ionuț nu îi pasă, ci stă lângă mine
Nu e frumos pe malul acesta, IonuÈ›
Nu e gardul înalt
Câinele tremură dar să se ducă să caute melci
Nu sunt cruci, nu e niciun copac care să tulbure liniștea plină de morcovi
Nu sunt morcovii frumoși, lungi și tineri, i-am pus într-o poezie
O plantație întreagă ca un fel de miracol, căci e lângă apă
Un lac, o apă stătută

Stelele sunt sub pământ apoi se ridică deasupra ca niște licurici nepământeni
Este ceva pământean, Iisus
Este ceva cu picioarele desculțe și cu tălpile prea mici
Ionuț e pământean și mic și are 8 ani
Îl iubesc pe Ionuț căci nimeni nu are grijă de el, dar mie mi-e milă, de Ionuț, de lunea
Ionuț, strânge-mă
Plantația aceasta de lângă apă are rădăcinile înfipte adânc
Nu ca stelele, ce se duc, se duc, se duc, părăsindu-l pe Dumnezeu, dimineața
Ce spui
Ce se aude
Mănâncă merele, mereu, Ionuț numai de la mine din mână
Dar apă să nu bei din zonă.

II.

Dar apă să nu bei din zonă,
Mănâncă merele, mereu, Ionuț numai de la mine din mână
Ce se aude
Ce spui
Nu ca stelele, ce se duc, se duc, se duc, părăsindu-l pe Dumnezeu, dimineața
Plantația aceasta de lângă apă are rădăcinile înfipte adânc
Ionuț, strânge-mă
Îl iubesc pe Ionuț căci nimeni nu are grijă de el, dar mie mi-e milă, de Ionuț, de lunea
Ionuț e pământean și mic și are 8 ani
Este ceva cu picioarele desculțe și cu tălpile prea mici

Este ceva pământean, Iisus
Stelele sunt sub pământ apoi se ridică deasupra ca niște licurici nepământeni
Un lac, o apă stătută
O plantație întreagă ca un fel de miracol, căci e lângă apă
Nu sunt morcovii frumoși, lungi și tineri, i-am pus într-o poezie
Nu sunt cruci, nu e niciun copac care să tulbure liniștea plină de morcovi
Câinele tremură dar să se ducă să caute melci
Nu e gardul înalt
Nu e frumos pe malul acesta, IonuÈ›
Dar lui Ionuț nu îi pasă, ci stă lângă mine

Nu sunt oare magică poate că nu am oase, Iisus
Nu am oase
Eu nu sunt oare magică Iisus spune-mi
Dedesubt sunt morcovi, Iisus, nu e magică apa aceasta
Murele tatei
Ca murele
Atât de banale, nu lângă apă, ci numai lângă grădină
Îmi pace să stau singură pe malul acesta și mă uit întruna la zdrențuirile verzi
Pământul e cum trebuie și nițel prea gras uită-te
Șoarecii albi să ne mănânce plecările, să le ronțăie
Este liniște
ÃŽmi place aici
Atât de simplu, atât de banal
Sunt lungi și subțiri, tineri, portocalii, lungi, la telefon vorbește despre adâncul miracol o zână
Ionuț, vezi că pe malul apei au crescut anapoda niște morcovi...

Le vezi cum alunecă cum își împrăștie firul cel scump ce alunecă în câmpia dezordonată
Liniște
Mohairul acesta pufos
Ghemele se deșiră de la mine, din mână...