sunt însoțitoarea umbrei mele
rătăcind în rutina unor tăceri.
inima - o închisoare plină de spirit
în care se mișcă încet razele lunii...

ascult pasul secret al sângelui,
uneori îl întreb pe Dumnezeu:
Doamne, cât timp vom fi morți?

adânc în mine trăiește un copac,
din acel lemn îmi va fi crucea.