Hai să ne jucăm "de-a prinselea":
eu o să mă prind de adierea lăsată de trecerea ta,
tu, ai să întorci curioasă privirea cu un zâmbet rostogolit peste ea,
eu o să mă agăț de parfumul emanat de ea,
tu, o să îți ridici curioasă telefonul din buzunarul cel strâmt de la spate,
eu, o să rămân acolo pironit, cu ochiul cel greu, de unde nu o să mai plec o vreme
căci visarea este ca leagănul din copilărie,
te face sa uiți de durere, de prostie..

Eu de acum sunt prins,
jocul meu s-a terminat de mult.
Dar tu? Oare pe cine ai să suni ?

Așteptarea este uneori pentru cerul gurii o dulce nebunie.