soartei ajungem pe pământ
fiecare duh în unicul duh
nemurim aici drept cuvânt

din dorul de dezmărginire
ca o trăire noi păcătuim
în încercarea de-a afla tâlcul

nu-i nimeni vinovat dacă greşim
suntem răspunsul rău ori bun
pe care fiecare ni-l găsim

în faţa celorlalţi arătam altfel
după cum ne-am umplut goliciunea
falnic împărat ori umil sclav

nu există predestinare
autorostire în mister orbecăim
până ne consumăm vântul