cearcănele nopții
chipul înmuiat în
întuneric
pașii sacadați ai
vieții plecând să
doarmă
eu ca o panteră în
cușca iubirii
mă lupt să mă eliberez
de tine
nu pot dormi
număr stelele de
pe cerul inimii
luna mi se zbate sub
pleoape
căzută în abisul unui
vis visez că te lovesc
cu gândurile
până te faci fărâme
pe care le înghit să-mi
potolesc foamea de tine
e trecut de miezul
nopții
undeva în altă lume
o fetiță blondă desenează
pe pielea nopții
un băiețel
care îi aruncă în brațe
luna ca pe o minge.