recunosc prefer să scriu decât să fac genuflexiuni
scriu pe stânci dar de multe ori stâncile scriu pe mine

sunt un om care își acceptă destinul fără scandaluri
fiecare cu țesătura lui de culori și de întuneric
când petreci timpul stând prea mult singur
imaginea umbrei tale se agață de tine

uneori forțez supraviețuirea
așa mă bucură chipul frumos al fiecărei zile
uit unde locuiesc
camera mea are propria ei gramatică
văd traseul cu sufletul meu pierdut sub umbra lui
și alunec discret dintr-o zi în alta