așa scârțâie aerul dimineții
toate luptele mele
prind iarăși rădăcini
în sufletul și carnea mea
suficient pentru a da în floare

tu fluierai
n-am știut niciodată ce cântec era
aerul transforma cântecul într-un eșafod
îmi decapita pe rând cuvintele

mi-am urmat drumul singură
într-o geografie fără busolă
când ai închis ușa în urma ta
era de parcă mi-ai fi rupt o coastă