îi fac o plecăciune divinului soare,
e Tatăl ancestral al spiritului meu,
se revarsă peste mine lină ca o ninsoare,
lumina iubirii ce-am dorit-o mereu.

ca nisipul curg secundele-n clepsidră,
eu adun doar minuni în conștiință,
am alungat necazuri departe în tundră,
asupra stihiilor am acum biruință.

vreau să uit că este mult rău în lume,
urc zilnic la cer pe albastră spirală,
ecoul mi-a purtat la stele bătrânul nume,
acolo-i conturată o lume siderală.

vântul îmi poartă visurile strânse-n turmă,
se vor împlini sub soare până la urmă.