ziduri
peste tot ziduri
am sărit peste acest
zid de lacrimi
lacrimile au sărit pe
mine
mă mușcă cu colții
lor sărați
rup fâșii din mine
au rămas oasele albe
sub un zid prăbușit
viața se zbate ca
o pasăre cu aripile
smulse
zbor frânt
orizontul se surpă
îmi cade în cap
un zid de stele care
mă strivește
privesc viața în față
o față plină de
cicatrici și răni
și merg mai departe
atât de departe
încât în urma mea
întreaga lume se aruncă
pe fereastră
lumea avortată.