era copil
nu se grăbea să crească
cât despre cuvinte...
gângurea înțelesuri gesticula coptul merilor
bălăngănitul muzical pe o mare ca într-o viață

din când în când
își rezema ochii plânsul abia început
de câte o pasăre
de cântecul mut adâncit înspre sus

prindea ploi în căuș de pitic
din obrajii pufoși punea dimineți
în josul rădăcinilor să rodească

nu o căuta cu lumânarea
nici nod în papură

era de ajuns ce era
i se cuvenea poate unul dintre locurile la o fereastră

era copil

și-a așteptat

să fie iubit


s-a încruntat
aproape nu s-a mai recunoscut
când semenii i-au dictat să creadă:

era cel mai necopil dintre toți.