În dansul complicat al iubirii el înaintează,
Un paradox al curajului și al deghizării.
Cea mai curajoasă inimă, spun ei, este el,
Cine câștigă dragostea unei femei, dar rămâne liber.

El țese o pânză de cuvinte tandre,
Îi captează inima ca un cântec al păsărilor.
Dar în adâncul lui intențiile mint,
Un secret păstrat, un rămas bun tăcut.

El îi sărută buzele, gustă dulceața,
Cu toate acestea, dragostea nu se angajează niciodată să fie completă.
Atingerea lui aprinde flăcări, focul pasiunii,
Cu toate acestea, el rămâne la distanță, o dorință rătăcitoare.

Căci se teme de legăturile pe care dragostea le poate da,
Vulnerabilitatea, șirul de legare.
Așa că dansează pe marginea sufletului ei,
Un iubitor volubil, atât cald cât și rece.

Dar o, ironia acestei fațade curajoase,
Căci adevăratul curaj stă în dragoste fără vină.
Să riști totul, să sari fără plasă,
Acesta, prietene, este cel mai curajos pariu.

Așa că să nu lăudăm jocul slab la minte,
Unde iubirea învinge fără flacăra iubirii.
Onorează în schimb pe cei care îndrăznesc să se scufunde,
Să iubești cu înverșunare, complet și cu adevărat viu.