Las povestea să vorbească fără mine. Evident, dacă ar fi să aştepte după mine, povestea n-ar ajunge niciodată nicăieri. Întotdeauna apare câte ceva mai important decât ea…

Frumos spus și adevărat de nu se putea mai bine. În plus, toate au ajuns înmulțite la mine... V-o spune Trandafira, mama copiilor mei, născuți în Timișoara.
Timișoreanul este om de nădejde, de ispravă, de cuvânt și avânt... Azi e O Zi Mare. Toată Săptămâna aceasta este Mare. Clipele acestei săptămâni nu sunt doar foarte lungi, ci sunt nemuritoare... La Trandafira în jurnal scrie:

Trag de sfoară-un fir subțire dintr-un ghem cu amintire
Zboară cocorii pe plaja Tympului meu
O ploaie de vară care se respectă
Face loc, în peisaj, unui curcubeu
Sub curcubeul acesta, un copil înalţă un zmeu
Nimeni altul decât fiul meu
În urma lui, o doamnă cu trei câini
Şi o fetiţă într-o rochiţă cu buline
Aleargă cu cercul, însoţită de Dorra
Căţeaua mamă din grupul de trei
Mama care-n viața ei
N-a avut nici mai mulți şi nici mai puţini decât 17 căţei…

Cântă marea, cântă vântul/ încă nu s-a stins Cuvântul/ care colorează gândul/ după cum îl duce scara/ când începe iarăşi seara…

Iată-mă acum cu tine arzând, ca un răsărit.
Câte un mac, pe ici, pe colo,
Câte un gând, pe un singur rând,
Se apropie de tine să te bucure curând…

Tare ne bucurăm când ne vizitează un gând frumos, plin de cântec, de lumină și de culoare, cu fel de fel de lume și de peisaje exterioare și interioare. Câte din ele se vor aduna în inima noatră care să ne vindece rănile gândului, rămâne de văzut…

Mâine, iată-ne pe portativ chiar în scama unui tiv din cortina cu motiv
Din scara Tympului, o clipă lungă se rostogolește-n aniversare
Ca și când am naviga pe fluviul Alpheu, spre izvoare…

Constanța, Luni, 29 Aprilie, 2024