Trecuseră două zile în care pur și simplu
Pur și simplu
Deschisesem ochii printr-o pânză deasă de urdori și mahmureală
M-am întors cu fața la tine, era liniște
Dormea și ora opt și sufletul nostru și tu
Și mi-a plăcut
M-am dus jos și mi-am făcut cafea și gălăgie
Și mi-am cerut scuze
Nu aveam nici pâine și afară ploua
Și nu mi-a pasat
La tv, știri despre nimicul cotidian
Mi-e dor de mamaie și diminețile la țară
Cafeaua la capsulă are miros de mâini degerate, șase dimineața în stație la tramvai si plastic incins
E perfectă
E luni și nu merg la serviciu
Parcă m-aș culca la loc
Tatiii vino, m-am trezit!!!
Imediat suflete!