orele trec prin mine
eu trec prin ele
totul e trecere
prin printre peste
așa cum privesc
lung în oră
să-i văd capătul
ca într-o fântână secată
te aștept undeva pe
marginea zilei
pe marginea lumii
cu inima pulsând ca o
stea
gata să-mi cadă din
piept
emoțiile îmi dau
târcoale ca o
haită de lupi
care-și arată colții
care-și târâie morții
în cimitirul pieptului
îmi mor încet peștii
din sângele curgător
se zbat în mine secundele
privesc neliniștită în
jur
oare o să vii
să ne întâlnim în
încăperea orei
să ne încuiem în ea
să aruncăm cu viața în noi
s-o lăsăm să explodeze
împroșcând tavanul.