mi-am creat din poezie o fortăreață,
stau de veghe de infern să o păzesc,
soarele mă mângâie cu tandrețe măreață,
gânduri adormite cu lumină le trezesc.

mă pune la treabă demiurgul etern,
cu poezia să creez puțină magie,
idei grăitoare pe coală aștern,
le-am ferit de neagra letargie.

cuvântul înflorește ca un leandru,
freamătul epic l-am luat din codru,
se înalță la soare ecoul tandru,
simfonia dragostei răsună modru.

curge prin vene seva creativității,
are mare răsunet poezia cetății.