fiecare zi era o călătorie
sau visasem
de fiecare dată altfel
nestarea
de a te aștepta
de a te chema
sau pastorala compusă de beethoven
și ascultată
de un filosof romantic printre războaie
trăiam printre războaie
și așa a fost dintotdeauna
înaintam stoic prin cețuri
și luna plină
revăsându-ți-se
până departe în retorica vidului
fără de mine
mă strigai în noapte
te iubeam cu toate vertebrele
cu roțile mergând mai mult pe sub pământ
printre ierburi verzi dintr-un alt timp
anotimpurile se schimbau după tine
și-nvățasem din moarte
sensul posibilului și imposibilului
cuvintele cum să le rostesc
fără să mi se mai pară
străine
din impalpabil și intangibil
să mi te-apropii
să nu murim de tot