Eu scriu ca fisa ta să nu îţi pice
Nu am mesaj, ci doruri care plouă
Când ai mei îngeri ies abia din ouă
Şi împuşcaţi de vinuri ca de-alice.

Şi taina şi cu umbra, amândouă
Sunt o tăcere ce mă interzice
De la o pâine coaptă-n nopţi din spice
De demâncare-a da la prunci de rouă.

Acum nocturn e doar un ţel de brumă
În năzuirea către dimineţi,
O, mamă dulce, liniştii tu du-mă.

Şi de lumină-n bezne să mă-nveţi
Spre nu a fi doar chip cioplit, de humă
La hram zidind divinul în pereţi.