să mă întorc
din locul fără de memorie
am ales
departe de frigul cosmic
am plecat
să poposesc aici unde
în inima pietrei mai arde
focul dintâi
e ultima lume rămasă
în care mai pot umbla
dezlegat la ochi să văd
întruchiparea cuvântului

să cred
am ales
că oceanele-s lacrimile zeilor
şi muzica-i mângâierea
înlăuntrului curat
pus în chip de om

să spun
adăugând
la fiecare puls
încă o zvâcnire
am ales