Uită-te cum mă frământ
Când mă privești în ochi!

Uită-te, pentru că privești,
În orizontul unde nu te văd,
Ci în formele unde unduiesc
ÃŽn mintea ta ca un izvor
Răsărit din orizontul
Cuvântului surd
Și golului orb.

O taină care se desfășoară
Pogorându-se în carne
Algoritmic filtrat
Și orchestrată.

Din ochii cu care te uiți
Cu privirea ta în vederea mea
Am descoperit amplificarea care
Mi te adaugă orizontului unde cresc
Întunericului rădăcini ca ramuri
Care se întind în lumina
De soare în floare.

ÃŽn privirea din care
Mi te adaug fremătărilor
Mă risipesc și mă împlinesc
Din atingerea cu care
Pun degetul fix în
Învierea rănii
Rănilor.