lumea aducea flori la mormânt
un drum peste oasele celor îngropați mai demult
mă făcea
să-mi aduc aminte de prima zi când am văzut
cum se omoară strigoii
mergeam pe sub deal
dascălul cânta despre un lucru pe care moartea
îl face
o dată la o mie de ani
cineva aducea un țăruș proaspăt tăiat din vreun brad
pus la tinerețe de cel mai bătrân
din familie
alesul potrivea inima să nu sară
dincolo de lumânări
aștepta preotul
la sfârșitul rugăciunii
se lăsa cu toată greutatea
până se auzeau coastele pocnind
mortul deschidea ochii de parcă nu ar fi avut vreo intenție
iar noi ceilalți
lăsam ploaia să alunge urmașii