privesc atent la cei din jurul

mesei mele rotunde

dintr-un colÈ› cu multe umbre-

nepoții toți mănâncă încet

mereu același lucru:

cartofi prăjiți și șnițele

în ziua asta lungă…

dar clară fără alarme fără emoții

o pauză sau

întrerupere din războiul fără sfârșit,

privesc cu ochii bunicii- viitorul incert-

și tac tac

nepoții râd, gesticulează

sunt fericiți!