Calea Lactee își ninge stelele pe Pământ.
Crivățul o străbate vivaldian,
Zăpada acoperă și tăcerea și uitarea,
Rămâne doar povestea ce-o șoptesc fulgii foșnitori.
Se-așterne domoală Calea Lactee sub tălpi
și în inimile noastre.
Apele au tăcut ca s-asculte cântecul venit din cer,
Poezia mea doarme în privirea ta
Genele o leagănă, o leagănă...