sunt poetul căruia i se scurg
picături de suflet prin vârful condeiului,
să dau aripi slovelor până la amurg.

sunt poetul timid, îndrăgostit de poezie
șterg de praf lumina cuvintelor,
să prindă viață rime și metafore inteligibile.

sunt poetul care plânge pe dinlăuntru,
fiecare lacrimă se convertește la bucurie cu chip de lumină,
mă plimb printre semiramide ca un tălmăcitor de visuri.

întind mâinile să mângâi stele căzătoare,
sărut diminețile le scriu un cântec cu pană de privighetoare,
cu o plecăciune îi mărturisesc soarelui dragostea mea.