noaptea îmi apasă pleoapele să le închidă,
în ochiul minții cerul e aprins de luceferi,
peisaje cu lumină rulează în cornee,
ca într-un film cu mesaje creștine.

nu e nimeni să spună povestea de adormire,
iubirea mea-i îngenunchiată la mormântul bărbatului iubit,
visul cu nunta noastră a rămas în negura timpului.

în sarabanda amintirilor cu noi,
trompeta bătrână îmi mai trezește emoții.
trec ore de așteptare , în rutina tăcerii
încropesc liniștea cu un somnifer.

mă învelesc cu poezia pufoasă și caldă,
adâncită în visul înțesat de rugăciuni.


în templul sufletului mă ascund de stafiile prezentului.