si când vine ziua seara ori noaptea
să cadă capacul peste fântână
să plângă mama cu brâul de lână
şi litere care destramă cartea

un pas de ducă mă ţine de mână
şi-mi tulbură casa poarta cetatea
văd cum întregul îşi spulberă partea
ţărâna cum se preschimbă-n lumină

ce-am fost voi mai fi mă întreb cea de ceas
şi leg cu o frânghie marea de mal
cât este cât a fost cât a rămas

socot în umbra unui vis rebel pe val
ca două stele-n tandem de pripas
ne stingem Ova-n zorii vii de cristal