De n-o să mă mai vezi ca altădată,
Să nu crezi deloc că te-am uitat,
Eu încă sunt în viața ta și îți dau roată
Chiar dacă dintre vii am cam plecat.

Când vezi că-i ceață, e dorul meu de tine,
Când bate vântul, te mângâi și te-alint,
Când ninge te sărut cu tot ce am în mine
Iar când mai plouă, plâng, de ce să mint?

Observă Luna, sunt ochii mei de dor
Ce mi te sorb la fel ca-n prima noastră zi,
Privește roua, în ea sunt clipele ce mor
Tot așteptându-te alături iar să-mi fii.

Ascultă marea, sunt șoapte ce-ți trimit
Să-ți amintești cum îți spuneam iubirea,
Când simți doar pace, să știi c-am adormit
La tine-n piept, găsindu-mi nemurirea.

Când vei ofta, sunt eu, te strâng în brațe,
Să-ți sting, oftând și eu, necazurile toate,
Nimic nu poate iubirea să ne-nhațe
Viața de ne-a rănit, moartea nu poate!