în frumusețea ta mi-e geamăn plânsul
ce iarna îmi apare-n echivoc
având o pajiște de-omăt într-însul.

la săniuș pe-obrazul meu evoc
și-aștept de ghiocei când este strânsul,
deocamdată-i basm l-al sobei foc.

de râset ori de jale-n a vorbi e,
prin ochi în mine e lăuntrul tău,
în lacrimi te petrec în superbie.

privirii mi te prăbușesc în hău
și de fior tot tremur din bărbie
mi-e frică de cuvânt în văzu-mi, zău!