În împrejur miroase-a întrebare
Fetidă, ca un hoit în zemuri pute
Doar tu, în ale gândului redute
Cunoști ce numai cugetarea are.

La mal de moarte spre a ști tu du-te
Acolo unde-i trupu-n descărnare
Doar duhul pe deasupra se-ntrezare
În veac și în secunde și minute.

E putred rostu-n viciu de ființă
Păpuși de sfori ce-s trase-n crude minți
Ce-n adevăruri nu fac trebuință.

Minciuna de a fi de o alinți
Nu vei avea de liniște știință
Spărgând lumina-n beznă între dinți.