Copacul iernii are basm pe ramuri
Și Feți-Frumoși la gura sobei luptă
Cu zmei, în pacea șoaptei, ne-ntreruptă
Și roze cresc tăcerii de la geamuri.

Și din visare plozii se înfruptă,
Moșneagul povestește-n grai cu flamuri
Și-n vorba lui nu-i pasărea în hamuri
Și feeria-n noapte e eruptă.

Mă joc în clipă-n stea, să-i dau ființă
Lumina ei în mine s-aibă trup
Și de-al meu duh să capete știință.

Și zarva-n gând cu liniște astup
Mirarea nu îmi face trebuință
Și luna-i ronțăită de un lup.