Lumini pictau pe ape chipul lunii
Alături stând de steaua nefiindă
Se dichiseau acolo, în oglindă,
La șoapta lor de raze-ascultă unii.

Pe mare valul cerul îl colindă
Nu cugeta, c-ajungi ca toți nebunii
Și doftorii te vor lega în funii
Să nu-ți pui ștreangul atârnat de grindă.

Privirea fără gânduri să-ți alerge
Prin toată feeria-n nopți cu frig
Pe ban de Luntre să așezi exerge.

În piept emoții de cleștar înfig
Și văzu-n geam spre trandafir converge
Neiscălind de întrebări cârlig.