nu te vedeam
și te căutam peste tot
așa cum îmi căutam ochelarii
pe care nu mai simțeam
că îi port

erai ca un vis
în care uitasem cheile
pe dinăuntru

numai că eu strigam revoltat
la Sânpetru
să-mi facă un duplicat
pentru cheia netrecutelor ceruri

nu te vedeam
când adulmecam dimineţile
deşi te reflectai în fereastra
larg deschisă

iar aerul, se făcea că uitase
de sufletul tău
rămas ca o ultimă gură de viaţă
în corabia scufundată

nu te vedeam,

dar

m-am scuturat
ca o haină
ÅŸi-am auzit clinchetul
amintirii