Din viața scursă mi-a rămas amarul,
Sămânță în grădini de mătrăgună
Și tot mai des tenebrele se-adună
Pe cerul unde-am dat micimi cu zarul.

De gânduri negre-n minte mi-e furtună
Și nici în vis nu-mi ostoiesc calvarul
În basm de zmei îmi scapără amnarul
Povestea Binele să nu mi-l spună.

În iască-i foc de străjuit Infernul
O, mamă, pier în răni că m-ai născut
Deși departe încă mi-e eternul.

Sub săbii de tristețe nu am scut
Și plânsu-mi fără lacrimi toarce ternul
Iar paloșul nădejdii nu-l ascut.