De bun rămas, măicuță, nu sunt gata
Pe sub a timpului de-amurg rafală
Tu în genunchi mai stai și-n rugă spală
Cămășile și rufele lui tata.

Rămâi să pui pe el curată țoală
Că îngerul din moarte nu strigat-a
Nu încă, ava-mi șoaptă să-ți dea plata
Nu răcnetul -îi este sticla goală-.

Să-i spui și lui ca încă să nu plece
Că lumea-i neagră fără de părinți
Și iernile-n lumină mult mai rece.

De vă veți duce-n veci să fiți cuminți,
În fapta clipei care-apoi va trece
Eu o să sfarm o lacrimă-ntre dinți.