Fantome vin în ceața cugetării
Când nebunia vinului m-apucă
Și gândul tot miroase a nălucă
Dansând cu stele pe talazul mării.

Și mintea bea prinos de haz, năucă
Din tot amarul meu al călimării
Tu-mi ești a nu muri și ștreangul zării
Un suicid de-o clipă să-mi aducă.

Rănit în duh, îmi este lesne morbul
Ce noaptea-l prăvălește către ost
Spre-a câte dimineți cât are corbul.

Când voi cuprinde veacul cu ce-a fost
ÃŽn amintire mi s-a cerne orbul
Și, Doamne, fără multe flamuri cost...