Palmele crăpate…

Prin palmele crăpate se scurge colbu’n timp,
Chiar dacă’s-mpreunate adesea-n rugăciuni,
Cerul descântă norii cu-al îngerilor nimb
Și lacrima  transformă tot jarul în tăciuni.

Călcând desculți cărarea ce viața-ți dăruiește,
Pe pietre ascuțite dar și bătătorite,
În sufletu-ți ‘ncercat speranța se ivește
Răzbind în aste vremuri,prin miile ispite!

Cu sânge,pagini scrise în istoriile gliei
Sunt încrustate adânc în țarini seculare,
Cum muma noastră coase povești pe albu’iei
 Și mândru’pruncu-o poartă în zi de sărbătoare!

Umili doar în a Ta față, Doamne,stăm în genunche!
Uniți și încercați, căliți în suferință!
Cu mâini’mpreunate  în ruga cea străveche!
Am dus, ne-om duce crucea mereu într-o credință!



Liviu-20.08.2024