S-a despletit la-ngheț muierea iarnă
Și gerul suie-adânc în termometre
La gard nu vezi la vorbe stând cumetre
Cum toate-n lume ele le răstoarnă.

Și se jupoaie pielea de pe pietre
Și parcă crapă biata mea lucarnă
Și trandafirul de pe ea vis toarnă
Și-s nebunii de flacără în vetre.

Eu îmi topesc în basme dulci tot frigul
Și cosânzenele-n păcat le duc
Și brâul meu cu dor de-amor irigu-l.

Și uneori de codru sunt haiduc
Dar des mirării îi așez cârligul
Pe foaia ce la taine o reduc.