Dacă tu mi-ai spune
Că cerul de peste noi
E o frunză, m-aș gândi
Cât albastru se uscă
Prefăcându-se ploi!

Te rog, așază-te
Lângă mine ca pe iarbă
Să ascultăm cum în carne,
Unde vor umbla viermii ce
Ne vor digera, ne cresc
Îndepărtări din gol
Ca niște lucarne!

Ascultă cum, într-o secundă,
Totul începe și se sfârșește!

Și spune-mi, te rog, că arcul
Pe care stă cerul întins
Nu e un ram cu flori
Care fecundă!