când toate dorm pe-afară şi toate dorm în mine
mă preumblu cuminte, în somn, printre morminte
îi trag de mânecă pe cei nesătui de odihnă,
să ne mai spunem o dată despre ce-a fost
şi dacă îmi simt lipsa aşa cum o simt eu pe a lor

asta-mi place la ei, nu reproşează nimic
nici prezentului, nici trecutului
despre viitor nici nu aduc aminte
au tâlcul tăcerii
de-ţi vine să crezi că risipim o viaţă printre cuvinte

rămas bun nu ne luăm niciodată
urmând să ne revedem
când toate vor dormi pe-afară şi toate vor dormi și-n mine