Nemoarte ai în spusele tăcerii
Cu ochi deschiși de caut în visare
Și-a ta enigmă-n ape de răsare
Iar stelele cu valul trec puzderii.

Corăbii de mistere vin pe mare
Iar eu mă-ntreb în recile materii
De până-n zori din coborârea serii
Și-s lacrimile tainelor amare.

Mirarea-mi bea tot sângele, femeie,
Ca-n stirpe nemiloasă de vampiri
Și-n șișul umbrei de argint se-ncleie.

Când păsări în peniță tu-mi respiri
Spre a-mi întoarce-n ușa vorbei cheie
Îmi încolțești o noapte în iubiri.