vino în grădina

unde înflorește uimirea

culege-mi cu buzele

vița de vie a plânsului de fericire

îmbrățișează-mă așa cum fluviul

îmbrățișează o insulă

vorbește-mi despre ziua de mâine

ca despre fereastra

prin care intră lumina

fii aripa ce-i lipsește zborului meu

fii cerul privirilor mele îndelungi

fii vântul pentru pânzele

fregatei mele de oase

fii glia în care setea mea de iubire

e gata să adâncească fântâna

vino precum călătorul

pe strada așteptărilor împietrite

umple-mi plămânii

cu mireasma ta primăvăratică

dresează-mi umbra cu biciul blând

al cozii tale de păr

aprinde-mi felinarele gândului

populează-mi nopțile albe

cu miracole

cu oglinzi înaripate

cu stele topindu-se la vederea

lumânărilor înlănțuite