ne țineam
rană de rană
privind zborul umbrelor

toate stelele
erau mai aproape
gata de semnătură
pe condica visului
cu ochii deschiși

pământul se cutremura
inima lui bătea
în tandem
cu a noastră

un munte fuma
pentru ultima dată
pipa păcii cu cerul

o adiere trecea
ca un recviem
printre crengi
înainte de urgia furtunii

noaptea își schimbase
lentila de contact
așteptând

cel din urmă
sărut

2 martie 2025