azi, stelele căzătoare
sunt cuvintele care cad pe hârtie
direct din cerul gurii

inima e fructul
pe care umbra te ispitește
să-l muști

haide, nu te teme,
pășește pe iarba
șoaptelor răsărite din carne

intră prin perdelele sângelui
cu o deschidere diafană
de aripi

hrănește-mi
arborele vieții
cu vise

fii frunza care
se întoarce pe ram
fructul care dă în floare
pasărea care își poartă
cuibul în amintiri

fii albina ce-mi culege
fostele chipuri
din tainice oglinzi

fii umărul
care definește atingerea
genunchiul care face cerul
să cadă în genunchi

fii setea tandră
a nenăscutelor sfâșieri
ploaia din infernul
dorințelor

haide,
ademenește infinitul
la colțul buzelor
fără uciderea
clipei

dezrădăcinează-mi privirea
și iubește-mă pe patul
de lacrimi sălbatice