răsucit ca un burghiu
prins între fiare
aș muri liniștit
dacă n-ar părea
o banalitate

caut ceva poetic
memorabil
prin ploaia de stele
mai zăbovesc
până va cădea și ultima

metalul fără gust
îl port
asortat cu sângele
despre care credeam că-i roșu
dar scurs pe pământ
e doar o pată oarecare

chinul despărțirii de viață
se vaporizează
de la umeri în jos
sufletul
ca o lipitoare
atârnă banal
sorbind amintirile