Când noaptea pe-a ta piele umbra-și lasă
În ochi îți port a tainelor icoană,
Ivirea ta cu trup e-n simț vicleană,
Din sfera de fantome ești culeasă.

Pe chipul tău privirea-mi naște goană
A liniștii obrazul ce-ți apasă
Vacarm aduc pe fața ta frumoasă
Să te slăvească stirpea mea umană.

Trăiești, dar parcă în inexistență
Așa tiptil că este al tău pas
Spre-a fi iubirii mele penitență.

În tine visul meu, ca-n veci retras
E-a morții mele aprigă latență
Când duhul îmi va face-n Luntre mas.