se putea naÅŸte infinitul
pe când bãrbatul tot cercuia nimicul
ca pe o butie cu ambrozie
înainte de marea zidire a iubirii
...........................
mãnãstirile cresc în jurul altarului
precum în jurul embrionului
a crescut oul pãsãrii de foc
şi niciodatã invers
vã jur acest adevãr
ca sã nu mã mai întrebaţi niciodatã
de unde pânã unde pot poeţii
sã tot moarã la nesfârşit
din nevoia de iubire
...........................
femeile sunt poezia supremã
singurele în mãsurã sã nascã dumnezei
iar noi le tot dezvelim trupul
cãutând metafore în toate aceste moliciuni
pentru cine sã mai ştie ce altã zidire
a eternului nimic