sau un măscărici care are puterea
face regatul să pară un circ
așa spunea un proverb și vorbele astea ancestrale
nu greșesc niciodată

și mă întreb dacă nu sunt la rîndul meu un bufon
doar că unul mai prost, că nu are nici regat
nici măcar rege, nu sunt

o paiață tristă care nu mai face pe nimeni să zîmbească
sunt un măturător de tristeți
și umbre care curg pe pereți din pahare sparte

beau cînd sunt singur sau cu cineva
spunea serge cîndva
doar că eu beau singur toată fierea
din amintiri

nu știu ce te face de nu vrei să evadezi
din gîndurile mele
poeții tineri scriu despre moarte în timp ce eu
nu mă gîndesc la fete tinere, ca hrabal
dar nu cred că asta te ține aici

poate că e depărtarea
în toate felurile ei, ca o frunză alungată din pădure
aeropurtată pînă într-o apă
în care își vede culoarea cirotică

apoi tu, care plutești în mintea mea
ca un portret pe care nu-l pot atîrna nicăieri
pentru că nu mai am pereți,
doar perdele din fum de iarbă uscată
și o linie de regret trasă pe nară

sunt un clovn care își scoate inima
și o aruncă în aer
fără să-i pese dacă o prinde cineva

așa se întîmplă, un clovn împărat face regatul circ
și nu știu de ce nu vrei să pleci din mine
între coastele mele tăcerea e moale iar
păpușile mele stricate nu mai știu
să joace tristețea cum trebuie