Cineva l-a omorât pe prietenul meu!

Cineva asemenea mie, asemenea ție.
Cineva dintre noi toți.

Cei care trăim și ne-am asumat
Ceea ce trebuia ca el să mai fie
Din ceea ce devenim când
Rătăcim prin pustie.

Însă, prietenul nostru s-a sinucis.

A ales singur ca de inima vieții
Să se lase cuprins și învins
De ființa care îi zvâcnea
Pe interior întrupare.

O fiară care îi creștea în carne
Din praful de stele al cerului
Care se așterne cum raze
Pătrund prin lucarne.

Prietenul meu a murit singur.

O umbră în care culorile
Împărțeau din nuanțe nimburi
Și apoi piereau incomensurabile
Ca în spirala unor alte sfere
Pe care melci le purtau
Târându-și prin iarbă
Trupul sub emisfere.