când îți visezi dragostea
mâinile tale coboară din tine ca o ancoră ce rănește
aproape toate adâncurile

nu mai știi dacă între tine și celălalt este întuneric
sau dacă toate luminile au săpat un zid
să picuri încet în sângele lui
când adormi

pământul tău rodește frumos o grădină cu oameni

îți faci o cărare necuprinsă în toate limbile pământului
dincolo de carnea ce transpiră

un râu alb într-un vis cu miei.