Pluteam unul pe respirația celuilalt
și Hristos înviase
lumânările noastre aveau sânge de speranță în flăcări
vinul îl băusem de ne rămăsese doar nebunia
în patul nostru erau doi oameni necunoscuți,
eu și cu tine,
frământând aluatul de cozonac al cărnii
apoi îl băgam în cuptorul aeriform al propriilor duhuri,
sufletul ne era fierbinte de o destulă înviere
și alergam despletiți la vise
în așternuturi.

Aruncasem talanții și ne sinucideam
unul în lăuntrul celuilalt
apoi ne lepădam de Iuda
în cântatul cocoșilor.

În mărturia despre noi a oglinzii
deveneam oameni buni
de a sta în icoane,
păcatul ne era doar o jucărie
stricată.