agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Venus and Adonis ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-04-20 | [This text should be read in romana] |
Îmi pare că lumea mea e limpede ca o gară făcută de apă
Un fel de labirint subpământean Cu oasele urșilor care au trecut din mână în mână Până la suprafață. De ce m-ați lăsat aici? Spune glasul ultimului urs săpunit Dar, Sus, Se ridică soarele galben, peste lanuri întinse de grâu și porumb sfărâmicios Femei frumoase aleargă pe dealuri, sunt roșii în obraji Și pline de fericire Li se pregătește adunarea recoltei. Latră sângele-n oameni și se cer copiii nunților încă o dată... Dacă ești liber, alergi după o fată înaltă și îi pui coroniță alb și albastră pe păr, albăstelele În sat, case vopsite maiestuos, deși odăile sunt prea mici, amărâte, tăcute În depărtare se aude un clopot, Picturi cu Iisus, Și cerga de lână care acoperă odăițele, dată la o parte, Te ating, cu unghii de orez, Și îți cânt. Și oasele cailor, care trag de căruță, boul care lucește cu pielea lui mov În timp ce Onea îi cântă. Un băiat de doisprezece ani îl trage de funie pentru că clopotarul A băut, pentru că a fost Sărbătoare, iar preotul îmbrăcat în haina lui lungă Binecuvintează recolta, chiar lângă pârleaz. Femeile sporovăiesc Clopotul bate și mai tare. E râul ce trece la marginea satului, alimentat de izvoare de fontă Mama mă strigă, Îmi dă plăcinta cu brânză și cu smântână, pătrunjelul îmi sare din plasmă, eu mușc din ea și mă gândesc la sângele mâinii, Doisprezece flăcăi, cu ramurile cu care îmi bat în fereastră, salvându-mă pe la salba de aur La chindie, se umplu paharele și vinul cade afară, fierbând fostul must Dorul și doina se împlinesc A doua zi dimineața, Dacă grâul e pus în cele din urmă în sacii de rafie, lunea când luna bate mai tare în soare Ca să răsară Când fetele sunt din ce în ce mai sărace În piept țin câte un porumbel Satul care se artă de dincolo de dealuri, cu bărbații lor înalți fetele lor mândre Cu părul de apă și ploaie, Și nimeni să cunoască în depărtare acel labirint Sub pământ, Osul trecutului, Sau ursul care tremură în haina lui îmblănită, pentru că cineva i-a luat osul lui gros afară din peșteră. ”Oase, oase, oase...”, și pădurarii mugesc.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy